"te rog să zâmbeşti şi să-ţi aminteşti că fluturii trăiesc doar o zi pe pământ"
Ţi-am strâns flori în palme, amintirile într-un balon de săpun şi-am închis într-un sertar întrebări deşarte.
Te văd aici, lângă mine, păşeşti alături de mine... cunosc parfumul. Te cunosc, mă cunoşti. Suntem cusuţi din aceleaşi mătăsuri dar broderia ta e mai reuşită.
Lucrată de cele mai fine aripi, în dansul fluturilor dimineții. Discreţi, tăcuţi, minunaţi.
Sunt paşii zilelor trecute, e vântul ce împinge perdeaua în cameră şi stropi de ploaie ce-mi udă privirea. Sunt piesele unui puzzle aruncate pe podeaua vieţii şi nimeni iscusit.
E ceasul stat în loc şi nicio baterie. Sunt ochii tuturor impregnați pe retină şi niciunul capabil să te privească fix. Sunt zilele senine ce-or sa vină, sunt zâmbete şi ecou de şoapte.
E o veselie ce-ţi inundă celulele, sunt lacrimi de bucurie şi miroase a parfum de emoţie. Sunt cutii sparte de vopsea, pictori amatori murdari până la cot de gri, păsări cu aripi ruginite, mărgele deşirate şi suflete goale.
E o scară mult prea înaltă dar câteodată picioarele ne sunt desculțe în roua dimineţilor.
E zgomotul unui fulg izbit de sol, e ură în abis şi simfonia cerului.
În viaţă sunt toate: pe rând sau grămadă. Niciuna nu lipsește, niciuna nu trece fără să lase urme. Mai mari sau mai mici.
Viaţa e o umbră în spatele perdelei, un voal dansând.
La final e praf de stele şi adiere de suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu