mai stai o secundă

Adu ploaia ca-n fiecare picătură să te ştiu pe tine... să stiu că ţi-a păsat, să cred că încă îţi pasă.
Mai stai o secunda să-ţi zic, să simt, să râd...

tot respectul

citate celebre Albert Einstein

- Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o pedeapsă şi speră într-o răsplata, atunci suntem, într-adevăr, o adunătură jalnică.

- Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns.

- Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.

- Idealurile care mi-au luminat calea şi din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ.

- Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp.

- Conduita morală nu înseamnă pur şi simplu exigenţa de a renunţa anume la plăcerile vieţii, ci mai degrabă interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca să făurească o soartă mai bună pentru toţi oamenii.

ganduri ce nu-mi apartin dar cu care sunt de acord

'Un intelectual este cineva a carui minte se vegheaza pe ea insasi.' (Albert Camus)

'A preda fără să educi este ca şi cum ai vrea să semeni fără să defrişezi. A educa fără să creezi o relaţie vie, e ca şi cum ai vrea să strângi recolta fără să fi irigat.' (Jacques Salome)

'Cel mai important este nu ceea ce oferim oamenilor, ci ceea ce trezim în ei.' (Jacques Salome)

'Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.' (Octavian Paler in Autopoortret intr-o oglinda sparta)

'Nu ştiu dacă pot pretinde că am ştiut ce vreau de la viaţă. Nu mi-ai lipsit ţintele false şi entuziasmele naive.' (Octavian Paler)

'Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligenţa, sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.'(Octavian Paler)

29 de intrebari - niciun raspuns

pentru toate întrebările care incep cu "de ce.." încearcă să găseşti un răspuns

- de ce ai uitat să trăieşti în spatele măştii colorate pe care ţi-o aplici în fiecare dimineaţă?
- de ce nu spui lucrurile pe care vrei să le spui şi nu pe care ceilalţi vor să te audă rostindu-le?
- de ce să nu înveţi să refuzi politicos?
- de ce să fugi când sunetul ploii îţi inundă inima şi picăturile hainele? opreşte-te şi închide ochii
- de ce să nu te simţi bine aşa cum eşti de fapt, fără să încerci să faci pe ceilalţi să placa persoana care nu esti tu?
- de ce să nu te întorci în locul copilăriei tale?
- de ce să fii orgolios, să iti demonstrezi personalitatea în fata unor persoane care te cunosc atât de bine încât e suficient să păstrezi tăcerea?
- de ce să minţi?
- de ce să nu-ţi ceri iertare?
- de ce să nu taci când trebuie sa taci?
- de ce să nu asculti pasarile cantand dimineata?
- de ce să tragi perdeaua când soarele e cel care te trezeşte într-o minunată zi de toamnă?
- de ce uităm lucrurile mărunte?
- de ce costă o avere să vorbeşti politicos?
- de ce îţi interzici să visezi?
- de ce nu îţi spui părerea?
- de ce ţi-e teamă de tine?
- de ce nu îţi faci timp să priveşti tot ce te înconjoară?
- de ce nu spui când ţi-e dor? poate să fie ultima întâlnire
- de ce nu recunoşti când iubeşti?
- de ce nu dăruieşti?
- de ce nu zâmbim unui copil?
- de ce sa renunţi când trebuie să lupţi?
- de ce ai uitat să te rogi?
- de ce cauţi răspunsuri în lucruri complicate?
- de ce nu-ţi asculţi instinctul?
- de ce ceri ce nu îţi aparţine?
- de ce nu asculţi melodia preferata cu ochii închişi?
- de ce nu iei o decizie? acum, pana nu e prea târziu...

cum definesti frumusetea?

un moment

Închide ochii, respiră aşa cum n-ai făcut-o niciodată. Ai dreptul să visezi. Caută în interior. Aminteşte-ţi. Aminteşte-ţi orice. Copilaria. Primul amic de joacă, poate şi singura persoană sincera ce ai întâlnit-o în viaţa ta, faţă de care n-ai avut nicio obligaţie, n-ai simţit niciun sentiment de îndatorare.
Simt miros de iarbă proaspat încolţită, încă neatinsă de picioarele urbane ale oamenilor care au uitat să trăiască aproape de sacru. Şi mă sprijin de piatra care desparte viaţa ta de viaţa noastră, lumea ta de lumea noastră, unde când o sarut, îmi strângi mâna.
E liniste. Ochii minţii îmi pictează scene ce-mi par atât de îndepărtate... petrecute în alt secol, în alt mileniu, în altă viaţă. Între două persoane ce au ştiut să îşi exprime sentimentele doar cu vocea sufletului, de teama ca mâinile murdare are străinilor să nu le înnegrească, de teamă ca vocea să nu trezească în ei sentimentul ruşinii...
Simt răcoarea marmurei pe obraz, îmi amintesc ultima atingere a obrajilor tăi, degetele trecându-ţi prin părul moale, cum aşez floarea, cravata. Visul acela, ochii bufnitei de la geam, ultimul cuvant...
De ce încă mi-e dor de tine chiar şi când sunt aici? De ce nu-mi stăpânesc lacrimile? De ce simt furie? De ce nu îmi răspunzi?
Simt nevoia unei îmbrătişări, să-ţi simt parfumul, sinceritatea, protecţia, să te simt pe tine, aşa cum nimeni nu te-a ştiut, cu toate lucrurile mărunte pe care le-am făcut, cu toate deciziile mature pe care le-am luat..
Dar până atunci nu-mi rămâne decât să aştept chiar dacă asta poate dura o viaţa...

suflet

Cu o ultima speranta intru in camera sa-mi imbarbatez o parte din mine, sa-mi arati ca lupti, ca poti, ca vrei.

O secunda am crezut ca am sa pot, ridic mana catre halatul verde, il imbrac si fac un pas, ma intorc, nu pot, nu vreau. Te vreau acasa, sa-ti admir ochii, sa-ti urmaresc gesturile, sa umblam, sa radem, sa ne prostim, sa ma certi, sa ma ajuti, sa ma protejezi, sa am tot, tot ce n-am stiut sa apreciez, tot ce n-am stiut ca iubesc, iar daca am stiut cu siguranta n-am recunoscut.

Sunetul sinistru al aparatelor, bataia inimii, respiratia grea. Intru. Esti acolo, mai cuminte ca niciodata, mai frumos ca niciodata, mai iubit ca niciodata. Imi pare ca ai plecat. Lumina unei lumanari iti vegheaza somnul. Inima imi bate cu putere, vreau s-o scot, sa nu mai simt, sa uit, s-o arunc, departe…oriunde. Nu vrei sa ma stii, nu vrei sa ma astepti.

Deschide-ti pentru ultima oara sufletul sa-ti spun tot ce orgoliul nu m-a lasat. Deschide pentru ultima oara ochii, priveste-ma, te iubesc. Nu ma descurc singura, sufletul meu e gol fara al tau, inima mea a uitat sa bata fara s-o stie pe a ta aici, ochii au uitat sa rada…nu spune ca-i tarziu.

Ti-am promis ca o sa fie bine, ca voi avea grija, ca mergem acasa curand, ca doi copii care inteleg lectia abia dupa ce-i certi si nu-si vor repeat greseala.

De ce nu-mi raspunzi? Ce nu-i bine? Ce inseamna “bine”? Ceva ce n-am apreciat? Ceva ce pana ne dam seama ca avem pleaca. Ceva ce inca astept in fiecare secunda a vietii ce-ai lasat in urma si nu vine?

Te strig. Nu-mi raspunzi. Mi-e teama.

Te iubesc suflet bun! Nu ma uita.

Domnul sa fie cu tine!

dragostea

in debutul blogului am ales unul dintre cele mai frumoase pasaje ale Bibliei. cum altfel poti incepe un lucru fara sa citesti urmatoarele randuri?
Capitolul 13 din prima Epistolă către Corinteni numit si „imnul dragostei”

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)