doua mâini şi un suflet

Mama (mea) este un ansamblu de valori, un buchet de speranţă, o rază de soare, un cântec impecabil, o undă de bucurie, un zâmbet între tristeţi
o floare roşie, o lacrimă de bucurie, dragoste, grijă, devotament, credinţă, pace.
E acolo când plâng, când râd, ştie ce simţi fără să-i spui, găteşte (şi când zic că găteşte, crede-mă, chiar o face!), dăruieşte din toată inima, simte cu tot sufletul.
Are medicament pentru orice durere, soluţii la orice problemă, chei, ac şi aţă, cărţi, creioane, plasture, telefon, poze, bani...totul într-o singură poşetă.
Mă trezeşte dimineaţa în soaptă, nu ţipă, nu trânteşte uşa, fumează ca o doamnă, poartă pantofi cu toc mic, trei bijuterii, nu se machiază, merge duminica la biserică, niciodată nu ia autobuzul fără bilet şi nu bea cafea după ora 16:00.
Mama îţi dă viaţă, mama te ocroteşte, te ajută când greşeşti, te iartă, te tolerează, te învaţă rugăciuni, îşi găseşte puterea să treacă peste orice greutate, se scutură singură după orice căzătură.
Mama simte, nu spune.
Mama e sigură, nu presupune.
Mama e sinceră, discretă, miroase a bun-gust la orice oră şi niciodată nu râde tare.
Mama deschide uşa şi îţi zâmbeşte înainte să te certe că ai ajuns târziu acasă.
Şi când mama are o singură aniversare pe an care se apropie cu paşi repezi, e imposibil să nu îi urezi din toată inima „La mulţi ani!”
Te iubesc mami, îţi multumesc că eşti o persoană minunată!