mai tarziu devine prea târziu...

Dacă 12 = 1 ştii că e vremea când lacrimile îngheaţă şi se sparg pe punţi.
Azi ţi-am căutat mirosul la lumina unei lumânări, sub răcoarea lunii. Văntul îmi mişcă părul şi din când în când purta parfum necunoscut de taina anilor pustii. Ţi-am strigat numele în puterea nopţii, ti-am căutat privirea în ochii trecătorilor, ţi-am ascultat vocea în cântul colindătorilor. Am sperat, am crezut şi am aşteptat. Disparusei însă...
Ochii tai vor înceta să caute alte chipuri, buzele tale vor şopti alte nume iar inima ta va bate în alte simfonii ale sperantei.
Pianul numărătorilor după-amiezilor din alte veri va rasuna din ce în ce mai rar iar timpul se va aşterne peste genele tuturor, pe rând…
Astăzi viaţa plouă cu stropi de amintire, cu un suflet cald şi mai mult timp pentru nimicuri importante. Astăzi viaţa ne-a rezervat răgaz să cugetăm, timp să uităm şi răbdare să cunoaştem.
Traim zilele când ochii copiilor răpiţi în dimineţi cu cantec ruginesc obrajii şi golesc suflete...
Rosteşte-mi numele şi am să ştiu că florile din gheaţă de la fereastră le-ai pictat pentru mine.