duminică, 14 noiembrie 2010

romanţă între două trenuri

Si vine vremea cateodata
Cand din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitata
Iti face semne inapoi.
Si-atunci cobori in vechea gara
Cu gandul ca vei revedea
Acelaşi tren de-odinioară
Din care ai plecat cândva.

Etern pasager, mai vine un tren...
Adio, mai trece un tren.
Iubirea mereu aleargă spre noi
Cu-o floare şi-o gara în doi.
Va mai pleca un tren şi iată,
Un vis pe care-l credem stins
Ne luminează viaţa toată
De mâna vremii neatins.
Şi ne grăbim atunci spre vara
Uitata pe un vechi peron,
Şi alergam sa prindem scara
Sclipind la ultimul vagon.

versuri Dan Verona

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu