miercuri, 7 iulie 2010

'noi n-am fost niciodata doi, ci unul singur amandoi'


Vreau să simt despre tine, nu-mi povesti. Nici despre sufletul tău, despre trupul sub care te ascunzi sau despre culoarea ochilor. Vreau să descopăr defecte, capricii, obiceiuri proaste sau bune. Nu-mi spune viciile, gândurile ascunse…nu vreau să ştiu nimic.
Cândva, dragostea s-a pierdut în ceaţă, s-a înecat în roua dimineţilor şi a fost orbită de curcubeu. S-a târât prin noroi, s-a ruşinat de ea, a plâns amar dar a zărit speranţă.
Apoi, hipnotizată de ochii tăi, va învăţa simfonii în care nu credea, va valsa iubirea în braţele muzei, se va adăpa din izvorul credinţei şi paşii o vor călăuzi spre adevăr.
Vor încolţi flori în inima lor, vor sângera de spinii geloziei şi se vor îmbăta cu miresma dimineţilor de primăvară.
Vor trăi în aceeaşi lume, unde nu e loc de laşitate şi slăbiciune.

2 comentarii: