las că n-a văzut nimeni!

Reamintim episodul în care domnul în ţoale portocalii plesneşte un copil?
Reamintim pantofiorii "numai buni pentru bal" pentru sinistraţi sau ciocolata pe stomacul gol? Borcanul cu murături, ciorăpeii croşetaţi? Fusta mult prea scurtă sau decolteul adânc?
Reamintim minciunile din campanie? Cum pensiile atingeau cote impresionante de câteva sute de euro, ţara înflorea de bunăstare, oamenii făceau lucruri mărunte şi primeau salariile în saci?
Să amintim cum un om de rând oferă soluţia împotriva inundaţiei?
Cum e musai un indicator turistic 3D pentru nişte locuri ale României care ori nu există ori, dacă există… nu, nu există!
Mai avem mănăstiri şi păduri printre mormane de gunoaie şi BMW-uri.
E trist că încă există oameni naivi.
E trist cum fugind de comunişti, dăm de alţi comunişti.
Mă abţin.
Aştept vremuri bune. Încă.

'noi n-am fost niciodata doi, ci unul singur amandoi'

Vreau să simt despre tine, nu-mi povesti. Nici despre sufletul tău, despre trupul sub care te ascunzi sau despre culoarea ochilor. Vreau să descopăr defecte, capricii, obiceiuri proaste sau bune. Nu-mi spune viciile, gândurile ascunse…nu vreau să ştiu nimic.
Cândva, dragostea s-a pierdut în ceaţă, s-a înecat în roua dimineţilor şi a fost orbită de curcubeu. S-a târât prin noroi, s-a ruşinat de ea, a plâns amar dar a zărit speranţă.
Apoi, hipnotizată de ochii tăi, va învăţa simfonii în care nu credea, va valsa iubirea în braţele muzei, se va adăpa din izvorul credinţei şi paşii o vor călăuzi spre adevăr.
Vor încolţi flori în inima lor, vor sângera de spinii geloziei şi se vor îmbăta cu miresma dimineţilor de primăvară.
Vor trăi în aceeaşi lume, unde nu e loc de laşitate şi slăbiciune.

Will you be there?

Îmbrăţişează-mă ca râul Iordan şi atunci îţi voi spune "Tu eşti prietenul meu!"
Sprijină-mă ca şi cum ai fi fratele meu, iubește-mă ca o mama. Vei putea fi acolo?
Spune-mi că mă vei sprijini. Când greşesc, mă vei dojeni? Când sunt pierdut, mă vei găsi?
Mi-au spus "un bărbat trebuie să fie credincios, să meargă când nu e capabil și să lupte până la capăt", dar sunt doar un om. Toată lumea preia controlul asupra mea, se pare că lumea are un rol pentru mine, sunt atât de confuz.
Îmi vei arăta, vei fi acolo pentru mine şi iţi va păsa destul pentru a mă suporta?
Ţine-mă, apleacă-ţi capul umil, blând. Sprijină-mă. Călăuzeşte-mă, iubeste-mă şi hrăneşte-mă.
Eliberează-mă, mă voi simţi binecuvântat.
Salvează-mă, vindecă-mă si curăţă-mă.
În ora noastră cea mai neagră, în disperarea mea cea mai mare, îţi va mai păsa? Vei fi acolo?
În încercările şi suferinţele mele, prin îndoielile şi frustrările noastre .
În violenţa, în turbulența mea, prin teama şi confesiunile mele.
În agonia şi durerea mea, prin bucuria şi amărăciunea mea.
În promisiunea că "mâine" încă va veni.
Nu te voi lăsa să pleci niciodată pentru că vei fi mereu în inima mea.

La mulţi ani D.T.!

E un ceas stat pe colţul mesei, cărţi şi hârtii goale. Geamul e deschis. S-a înserat de mult şi tot ceea ce aude doamna D. sunt greierii ce-i cântă sub geam o serenadă.
Vântul adie şi împinge în cameră prospeţime şi linişte. Aduce cu el credinţă, dragoste şi pace.
E în pat. Poartă cămaşă fină de noapte şi o bretea căzută îi lasă umărul dezgolit. Miroase a prospeţime şi cu siguranţă foloseşte un parfum de calitate. Citeşte dintr-o carte al cărei nume mi-e greu să-l văd. Are copertă gri. Din când în când încruntă privirea dar citeşte mai departe cu tot atâta sete.
Poartă verighetă şi are părul despletit. În lumina asta îi străluceşte viaţa în ochi. Văd îi ei licurici valsând deasupra unui cer căprui şi sclipiri de magie.
Poate să fie „ea” în orice moment al zilei, în orice colţ al lumii.
Inspiră respect, încredere, devotament şi feminitate.

cred că oamenii se pot schimba... sau doar sper?

E 2 iulie şi oamenii încă nu s-au schimbat...
Mi-am propus sa aştept momentul oportun sa-i felicit pentru capacitatea intelectuală şi promit o răbdare extraordinară până când va fi nevoie. Vreau să spun "ce om educat!"


Oamenii au dreptul să vorbească, să critice, să aibă păreri... în fond oameni suntem cu toţii.
Îţi propui răbdare în momentul în care ei, în loc să te prindă de mână şi să te ridice, vor râde de tine că ai căzut. Iar în adâncul tău vei crede că nu vei putea niciodată să-i critici... ai să-ţi muşti buzele până la sânge şi tot n-ai s-o poţi face. Doar pentru că aşa eşti tu.
Mulţi trăiesc în mediocritate ca în mocirlă iar în loc să cureţe mizeria îşi măzgălesc şi ochii crezând că ceilalţi nu vor vedea de unde vine mirosul. Dincolo de mizerie, ei zâmbesc ironic şi critică. Râd bătând zgomotos din mâini şi din picioare împroşcând noroi în jurul lor.
Recomand duşuri comune cu lectură de Octavian Paler.
iar dacă nu-l cunoaşteţi, era un domn umil care spunea: "Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul."
Dar...nu e aşa de cunoscut, nu a jucat în nicio telenovelă.

If your hopes scatter like the dust across your track
I`ll be the moon that shines on your path
The sun may blind our eyes, I`ll pray the skies above
For snow to fall on the Sahara